Bine ai venit!
Eu sunt Diana, specialist în sănătate mentală - psiholog clinician și psihoterapeut sau, după cum îmi place să mă definesc, cu o notă de umor și sensibilitate, un alchimist blând al poveștilor de viață.
Fiecare om poartă o poveste. Rareori complet lină, uneori frântă, alteori încurcată, poate insuficient rostită ori vazută, dar întotdeauna valoroasă. O poveste care merită să fie ascultată, înțeleasă și onorată.
Am convingerea că atât calitatea relațiilor pe care le construim cu ceilalți, cât și felul în care ajungem să conștientizăm tiparele, adâncimile și nuanțele propriei experiențe de viață sunt două dintre cele mai puternice resurse pentru o viață bună. Uneori însă, este greu să găsim singuri busola, iar atunci avem nevoie să fim însoțiți.
Te invit să explorezi site-ul pentru a afla mai multe despre mine și despre modul în care lucrez. Sper să găsești aici răspunsuri, sprijin sau inspirație — iar dacă simți că rezonezi cu abordarea mea, putem continua împreună această călătorie de creștere și transformare.
Mecanisme inconștiente de apărare
Suntem construiți să stocăm evenimente, nu să le ștergem. Creierul nostru se formează pe baza experiențelor timpurii, devenind astfel o temelie adesea fragilă pentru călătoria noastră prin maturitate. Tot ceea ce trăim lasă în noi urme, într-un fel sau altul.
O mare parte din felul în care funcționăm emoțional și interpersonal prinde contur devreme în viață, când sistemul nostru nervos este încă imatur. Învățăm cum să ne conectăm cu ceilalți (atașamentul), cum să ne reglăm emoțional (să facem față stresului) și stima de sine (capacitatea de a ne simți iubiți și valoroși) înainte să conștientizăm că învățăm. Aceste informații ajung stocate în sistemele implicite ale minții, de care suntem prea puțin conștienți. Drept urmare, comportamentele și emoțiile dificile care apar mai târziu în viață pot părea greu de înțeles sau de controlat, complicându-ne cu adevărat viața.
Ori de câte ori contextele sau relațiile semnificative timpurii nu au fost line, am dezvoltat mecanisme de apărare psihologică, care ne-au ajutat să facem față și să mergem mai departe. Cândva aceste strategii ne-au fost utile. În timp, aceste tipare inconștiente pot deveni copleșitoare și ne pot împiedica să trăim o viață cu sens, așa cum ne dorim.
Mintea noastră nu caută adevărul obiectiv. Mintea caută coerență, adică să ne confirme ceea ce credem deja. Suferința psihologică ia naștere din lupta de a ne desprinde de vechile noastre armuri, acele tipare care, deși familiare, ne oferă doar iluzia siguranței.
În devenirea mea ca psiholog, am învățat că într-un proces terapeutic nu căutăm vinovați sau adevăruri absolute despre dificultățile noastre, ci înțelegerea modului în care mintea noastră a țesut și așezat în noi anumite povești despre experiențele pe care le-am trăit. Unele dintre aceste momente au fost cu adevărat complicate, dureroase, tumultuoase, răvășitoare… iar poveștile pe care noi le-am construit în legătură cu ele pot deveni povârnișuri greu de escaladat, adevărate voci critice, care ne sabotează.
Nu căutăm vinovați sau adevăruri absolute
Ce nu poți pune în cuvinte, nu poți controla
Care este povestea pe care ne-o spunem când ne confruntăm cu provocările vieții?
Răspunsul la această întrebare deschide un proces esențial de autoreflectie și autocunoaștere.
Orice schimbare am vrea să aducem în viețile noastre, fie că este o stare de bine sau o versiune mai bună a noastră, reprezintă o ușă care se deschide întotdeauna din interiorul nostru către exterior, către lume și către posibil. Stă în puterea noastră să ajustăm felul în care ne raportăm la viață și la ceea ce trăim. Totul începe atunci când înțelegem povestea pe care ne-o spunem din nou și din nou, atunci când ne este greu, și alegem conştient să o transformăm.
