Orice proces de psihoterapie individuală are ca scop principal dezvoltarea unor tipare flexibile de gândire. Atunci când ne confruntăm cu dificultăți și simțim nevoia să ne apărăm sau să controlăm ceea ce ni se întâmplă sau ceea ce anticipăm ca ar putea veni, gândirea noastră poate deveni rigidă. Un proces similar se întâmplă și în corpul nostru, atunci când acesta se apără de o infecție, o leziune sau o suferință prelungită - apare inflamația. Rolul inflamației este unul de protecție prin activarea sistemului imunitar. La nivelul funcționării psihice, atunci când suferim, felul în care percepem lumea și reacționăm la context tinde să devină inflexibil și mai putin nuanțat. Acest lucru ne limitează perspectiva și alegerile.

Astfel, psihoterapia te poate ajuta să înțelegi cum mintea ta a ajuns să urmeze un traseu rigid, care te ține frecvent în gardă și să dobândești strategii de reglare emoțională ce îți vor permite să reacționezi mai adaptiv în diverse contexte. Suferința provine din mecanismele de apărare psihologică și din tiparele rigide de gândire, care nu mai sunt eficiente în contextul actual al vieții tale. Deși nu putem controla tot ce ni se întâmplă, putem controla modul în care ne reglăm emoțiile și cum răspundem la ce vine spre noi. Acest control este ceea ce ne poate aduce echilibrul. Așa cum inflamația limitează libertatea de mișcare, gândirea rigidă și dificultățile de reglare emoțională ne restrâng abilitatea de a găsi alternative și soluții și de a ne bucura, cu adevarat, de viață.